Prin asta se înţelege de obicei partea dintre Oraşul Vechi şi ruinele fostelor ziduri ale cetăţii, construite de Teodosie al II-lea. Zidurile lui Teodosie se păstrează doar pe alocuri, mai ales în zona sudică, la Yedikule (Şapte Turnuri), dar ce se păstrează e impresionant. Nu e de mirare că ele au rămas necucerite până la sosirea lui Mehmet, a tunurilor lui (şi a neglijenţei unor călugări, care au lăsat o poartă neîncuiată...). Aceste obiective sunt mai greu de vizitat, mai ales cu piciorul, fiind la mari distanţe unele de altele. Totuşi, sunt câteva care merită a fi văzute.
Chiar la marginea Cornului de Aur este Fenerul (Fanarul). Nu este numai locul de unde ne-au venit domnitorii sec. 18-19 (nu toţi au fost răi!), dar e locul unde a trăit populaţia greacă. Aşa că aici se pot întâlni biserici ortodoxe (cele din Galata sunt mai ales catolice): Pamakaristos şi Pantocrator şi, în primul rând, sediul Patriarhiei (cu Bis. Sf. George). Interesantă este şi biserica Sf. Ştefan al Bulgarilor, turnată din fier... Tot aici este principala sinagogă, Ahrida. Printre moschei, interesante de văzut sunt cele ale lui Mehmet Fatih (prima geamie construită de Cuceritor) şi cea a lui Selim I. Sunt şi câteva ruine: apeductul lui Valens, palatul Blacherne (sau al Porfirogeneţilor).
Dar cea mai interesantă este Biserica Sfântului Salvator din Chora, sau Kariye Cami, cum o numesc turcii. Chora înseamnă „în afară" şi e de presupus că pe atunci, deşi chiar la poalele zidului lui Teodosie, era în afara zonelor locuite - „pe câmp". Cetatea Cosnstantinopol era în aşa fel construită încât îşi asigura tot ce îi trebuia pe timpul unui asediu. Era un rând de ziduri interioare, construite de Constantin, în jurul zonei locuite, şi zidurile exterioare, ale lui Teodosie. Între ele erau „câmpurile", livezile, podgoriile, păşunile, izvoarele... De aceea o biserică s-a putut numi „în afară", deşi era în interiorul oraşului...
Chora este o biserică tipic bizantină, reconstruită în sec 11 pe locul uneia mai vechi. Este vestită mai ales datorită mozaicurilor şi frescelor din sec 13-14, executate în mare parte de artistul iconar, „zograful" Teodor Metokitul. Sunt excelent păstrate şi au ca teme Genealogia lui Iisus, Genealogia Mariei, Viaţa Fecioarei, Copilăria lui Iisus şi Misiunea lui Iisus. E departe de Centru şi e dificil de ajuns acolo, schimbând autobuze (mai ales dacă nu ştii încotro te duce vreunul...), dar tot efortul merită cu prisosinţă! Apropos, tot acolo am avut cel mai ieftin lunch în Istanbul: tocană de fasole cu mult sos (iahnie) şi felii de franzelă la discreţie, gratis: numai 2YL!
