Credeţi că numele cetăţii este legat de Aphrodite? Aţi ghicit. Doar că cea celebrată aici, în mijlocul Asiei Mici, nu este acea zeiţă născută din spuma mării la Paphos, în Cypru, care a luat mai apoi numele roman de Venus, ci o zeiţă anatoliană veche de când lumea, a fecundităţii şi naturii. Mai degrabă o Dea Mater, o Cybele, o Gaea...

Acropola cetăţii antice a fost construită pe un deal, desigur. Abia săpăturile recente au dovedit că acel deal este de fapt un mount, o colină care indică o locuire de milenii. Locul a fost locuit de prin mileniul V îHr! Şi cultul zeiţei fecundităţii al cărui nume nu s-a păstrat a început tot atunci. O dezvoltare deosebită a fost notată la apariţia bronzului, pe la 2800-2200 îHr (mult timp s-a crezut că atunci a fost fondată cetatea - dar deja acropola a fost ridicată pe o colină existentă!) Mai târziu, odată cu sosirea grecilor, templul construit aici (pe la 800 îHr) Aphroditei - zeiţă înrudită cu Aphrodita din Efes, cea cu multe ţâţe -, a devenit un loc de pelerinaj vestit în toată lumea greacă (şi apoi romană) timp de mai bine de 1000 de ani. Până când bizantinii au modificat Templul, transformându-l în basilică şi punând alături un palat episcopal (în sec IV, probabil pe timpul lui Teudosie cel Mare). Moment în care cetatea şi-a pierdut de tot din importanţă, astfel că după distrugerea produsă de arabi, dar mai ales de oştile lui Timur Lenk, cetatea avea să fie părăsită.

Acum vreo sută de ani a apărut un sat turcesc, construit exact deasupra ruinelor. Şansa sitului a fost că în anii 50 să aibă loc un puternic cutremur care a ras satul. Oamenii l-au reconstruit câteva sute de metri mai încolo - permiţând astfel săpăturile arheologice iniţiate de un turc, Kenan Erim, profesor la Universitatea din New York. La moartea lui, a fost înmormântat în interiorul site-ului. Dar de atunci surprizele nu încetează, iar turiştii şi-au făcut din site o destinaţie de prim ordin.

Surprizele au venit aproape imediat după începerea săpăturilor. S-a descoperit un stadion - unul din cele mai bine păstrate în întreaga lume greacă. Lui i s-au alăturat o poartă monumentală la intrarea în Templu (Tetrapylon) - frumos reconsturită, urmele Templului (16 coloane au fost re-înălţate), un Odeon (excelent păstrat), Palatul episcopal (în ruini, ca şi Băile lui Hadrian şi Portico-ul lui Tiberiu) La sud de Agora (care acum e un tăpşan înierbat) s-a dezgolit Teatrul elenistic - dar lărgit de romani ca să permită lupte de gladiatori -, de asemena foarte bine păstrat.

Dar cea mai importantă descoperire datează din ultimul deceniu: Sebasteion, Templul lui August, pe locul unde o mlaştină părea să indice că nimic de interes nu poate fi acolo. Templul era la capătul unei „platea" (stradă largă) mărginită de şiruri duble de coloane, pe două nivele, cu statui şi plăci cu basorelief. Păşind pe acea platea lungă de o sută de metri înspre Templu, sub privirile statuilor ce priveau de la etajul superior, trebuie să fi foat cu adevărat impresionant pentru pelerinul antic!

Multe din aceste statui se păstrează în Muzeul excelent, aflat imediat după intrare. La Aphrodisias se formase în sec I-II AD o şcoală vestită de sculptură, care profita de carierele de marmură din vecinătate (una cu marmură albă, strălucitoare, cealaltă cu o marmură vestită în antichitate, de culoare gri-albăstruie). Se credea că multele sculpturi care nu îşi aveau rostul erau comenzi pentru construcţii în întreaga Asie, poate chiar Roma (erau, pe lângă statui de zei, portrete de împăraţi, senatori, guvernatori...)

Satul Gayre se află la 40km sud de şoseaua Denizli-Afyon, pornind din oraşul Nazili (peste 100 mii loc). Mult mai aproape este orăşelul Karacasu, la doar 13 km, aflat la intersecţia cu drumul care duce peste munte direct la Denizli. Zona are puţine locuri de cazare sau restaurante, majoritatea turiştilor sosind aici cu autobuze-tururi. De obicei este inclusă în tururi de o zi care pornesc de la Kusadasi (sau Izmir) spre Pamukkale, inclunzând uneori şi vizite scurte la siturile de la Nyssa şi Afyon.