În ultima carte a Noului Testament, Apocalipsa (sau Revelaţia) lui Ioan, apar cele şapte scrisori pe care Iisus (în urma „descoperirii" pe care i-o face Dumnezeu) i le dictează lui Ioan în insula Pathmos. Cele şapte cetăţi sunt, toate, cetăţi în provincia Asia. Unele sunt Ioniene, altele Mysiene şi Lydiene, dar toate au căzut sub stăpânirea macedoneană a lui Alexandru şi apoi a diadohilor lui. Înainte de a deveni romane, au fost, pentru o vreme, sub puterea Pergamului. La începutul mişcării creştine, erau cetăţi foarte importante, cu o numeroasă populaţie iudaică. În ciuda afirmaţiilor Scripturilor şi a tradiţiilor creştine, prezenţa creştinilor în ele la începutul mişcării nu a putut fi dovedită. Primele urme (morminte, grafitti) datează de pe la sfârşitul sec. III AD, mai ales după domnia lui Constantin. Toate cetăţile amintite erau foarte înfloritoare datorită poziţiei lor, pe importante drumuri comerciale, pe luncile fertile ale unor mari râuri.

Despre „Ioan din Pathmos" nu se cunoaşte nimic. Tradiţia presupune că este acelaşi Ioan, fiul lui Zevedei, fratele lui Iacob, „cel mai iubit dintre ucenici", Presbiterul din Efes, autorul celei de-a patra Evanghelii. Dovezile sunt inexistente, iar stilul este cât se poate de diferit de cel al autorului Evangheliei. În Apokalipsă, scrisă de fapt mai degrabă în stilul multor apokalipse iudaice produse în sec. II î.Hr. - II AD (găsite chiar şi la Qumran), nu se afirmă deloc că Dumnezeu ar fi una cu Fiul, ci că Iisus face porunca Tatălui (prin intermediul îngerilor). Este mult mai probabil ca autorul să fi fostun rabin iudeu care, după ce a acceptat creştinismul (în stilul iudaic, al lui Iacob din Ierusalim şi Petru), şi-a editat apokalipsa scrisă înainte introducându-l pe Iisus şi alte câteva (puţine) elemente creştine. Sau poate chiar un autor creştin aeditat o apokalipsă mai veche. Literatura religioasă a vremii cuprinde o serie întreagă de „apocalipse" apocrife, unele chiar atribuite „apostolilor" care, însă, nu numai că nu au fost acceptate în canonul creştin, dar au fost interzise/distruse. Au supravieţuit numai câteva...

Iisus este prezentat cu şapte stele în mâna dreaptă şi şapte sfeşnice (menorah). El explică: cele şapte stele sunt îngerii unor biserici, iar sfeşnicile chiar bisericile. Cele Şapte Cetăţi, aşa cum apar ele în Apokalipsă, sunt, în ordine: Ephes, Smyrna, Pergam, Tyathira, Sardes, Philadelphia şi Laodykea. Interesant este faptul că ele fac puncte „naturale" de oprire pe un itinerar care pleacă din Efes, merge spre nord, apoi spre est şi sud-est (pe valea râului Meandru Mic) până la Laodicea de unde, eventual, se poate continua pe valea Meandrului Mare înapoi la Efes.. Cetăţile sunt la o depărtare de o zi una de alta (mergând pe jos), putând fi vizitate deci cu uşurinţă în „şapte zile".