Mărturisesc la final că ai depăşit capacităţile pe care ţi le intuiam de a termina rotund, unitar, expresiv şi în forţă.
Cartea ne poartă prin toate lumile pe care ni le putem imagina, de la cea reală la aceea a gândului, şi reuşeşte - repet, fără a trece în tezism - să spună cele mai importante lucruri despre existenţa umană.

Multe dintre cele sesizate de mine s-au inşiruit pe parcurs şi nu cred ca mai trebuie să le repet. Îmi dau seama acum că unele inaţe sau adăugiri pe care le-am semnalat ca necesare sau binevenite sunt minore faţă de forţa întregului. Le poţi realiza, dacă vei găsi necesar, cu uşurintţă şi în scurt timp, pentru că valoarea romanului în ansamblul său nu este atacată.

Nu am un text asemănător pe care să-l ştiu în literatura română şi cartea este rodul unui spirit de un umanism convingător, lucid şi articulat în varietatea trimiterilor sale.Nu pot spune decât lucruri de laudă la sfârşitul lecturii, sub impresia ei şi nu intentionez să mă depărtez în timp pentru a o privi de sus şi a decanta totul cu obiectivitate sporită. Vreau să mă las purtat de atmosfera în care m-ai introdus şi care m-a îmbogăţit. Am citit această carte cu un entuziasm sporit, pe măsura înaintării în text, şi acest entuziasm nu îl pot asemăna decât cu acela cu care citeam - la anii adolescenţei - cărţile lui Radu Tudoran.

Este acum momentul să adaug ceea ce la capitolul 34 spuneam că mi-a venit în minte ca ideee despre finalitatea romanului tău: cartea se caracterizează printr-o puternică valenţă cinematografică. Am avut mereu în faţa ochilor imaginile în mişcare, constituind o epopee despre viaţă şi devenire, despre iubire şi moarte, despre prevestire sumbra şi speranţă. Un regizor de film cu putere de conceptualizare şi disponibilitate vizionară ar putea scoate de aici cel putin o trilogie de filme de lung metraj cu filon românesc, dar cu valabilitate planetară, cel puţin de talia „Stăpânului Inelelor". Nu am văzut prea multe filme de acest gen şi nu am alt termen de comparaţie la îndemaână. Părerea mea sinceră este că puterea de conceptualizare şi sugestie din Harap Alb este superioară celei sugerate de filmul pomenit.

Rămâne să te gândeşti cum vrei să procedezi în continuare. Textul merită să nu-l abandonezi. Ai o datorie faţă de propria ta muncă, faţă de calitatea efortului tău. Atât am putut eu să fac. M-am străduit să-ţi fiu, într-un fel, de folos. Mă bucur că am avut privilegiul şi onoarea să fiu printre primii cititori ai romanului şi te felicit, încă odată, cu toata sinceritatea, pentru ceea ce ai reuşit să faci.

Adrian Munteanu
(fragment dintr-un mesaj privat,
Braşov,2005)