Beyoglu este cartierul din nord de Cornul de Aur, legat de zona veche a oraşului prin două poduri, după ce ani de zile a fost legat doar de un pod de pontoane. Ceea ce noi numim de obicei Galata este o peninsulă stâncoasă mărginită de Corn spre Sud, iar spre est, de Bosfor. Are puţine locuri interesante de vizitat, iar cele mai importante (Palatele, mai ales Dolmabahce) sunt accesibile din Bosfor, în cursul unei plimbări cu vaporaşul. Aici sunt stadioanele celor mai importante cluburi de fortbal tuceşti: Beşiktaş şi Galatasaray. Am constat că Hagi şi Lucescu sunt foarte cunoscuţi şi iubiţi de turcii din Istanbul.

Galata poate face obiectul unei plăcute plimbări de după-amiază. Cu ajutorul unui autobuz (sau cu tramvaiul) urcaţi în Piaţa Taksim şi de acolo coborâţi, vizitând cartierul, până la Podul Galatei, care leagă Karakoy de Eminonu. Piaţa este mare şi modernă, cu multe construcţii în stil european (hoteluri, ambasade, oficii, agenţii de turism... Are şi un MacD). Un tramvai stil „helveţian" (cu lanţuri) coboară cam jumătate de deal până în Piaţa Tunelului. De aici, o linie subterană de metrou vă duce în câteva minute în apropierea podului. În apropierea Pieţii Tunelului sunt de fapt lucrurile de interes: Pera Palas şi Mevlevi Lodge, o mânăstire cu grădină care e sediul dervişilor rotitori din Istanbul. E şi muzeu, dar interesante sunt spectacolele date de ei (informaţi-vă când). Altfel puteţi vedea căte un „rotitor" învârtindu-se pe vreun podium de lemn în diferite restaurante din zona veche...

Din Piaţă se poate rătăci pe străduţe spre răsărit, printre consulate de tot felul, ajungând în cel mai vechi (şi autentic) cartier din Galata, Cukurcuma (se citeste: Ciukurgiuma), cu florărese la tot pasul. Se poate continua, coborând dealul pe malul Bosforului, la Muzeul de Artă Modernă (care are în diplay lucrări de însemnaţi pictori europeni - achiziţionate de turci bogaţi). Din Piaţa Tunelului este însă o adevărată aventură să cobori dealul direct către pod, pe străduţe înguste, în pantă, cu scări, cu sute de magazine de „antiques", instrumente muzicale, discuri, partituri... Se trece pe lângă faimosul Turn al Galatei, construit de genovezi pe la 1200. Cartierul a fost dat de bizantini genovezilor care ulterior i-au trădat, aducând pe capul lor cruciaţii celei de-a IV-a Cruciade, care au şi ocupat Constantinopolul în 1204 (pentru vreo 70 de ani). Sau împotrivit însă otomanilor, trebuind să fie cuceriţi. Pe la nord de Galata otomanii au aplicat faimoasa stratagemă care a contribuit la cucerirea cetăţii: vasele de război au fost duse pe bârne de lemn până în Cornul de Aur, închis cu lanţuri, cucerind astfel portul şi flota bizantină şi blocând definitiv Constantinopolele. Pe timpul otomanilor, cartierul a fost dat europenilor, astfel că e locuit şi azi de mulţi italieni, evrei, armeni, francezi, olandezi, germani...

Priveliştea de pe Turnul Galatei, ba chiar şi de pe Pod, este fantastică, mai ales la apus. Linia de moschei şi minarete de pe malul sudic, în spatele cărora apune soarele, e de-a dreptul de legendă (şi apare în multe afişe turistice). Seara se poate continua pe o terasă, cu acelaşi decor. Sau cu o excursie cu vaporaşul pe Cornul de Aur, sau pe Bosfor. Călătoria pe Bosfor ar trebui totuşi să fie mai devreme, astfel fiind posibilă vizitarea Palatului Dolmabahce, ca şi interesante panorame ale malurilor Bosforului (cu cele două turnuri, Rumeli şi Anadolu Kavagi), satele pescăreşti, micile resorturi şi palate construite de sultani în sec XIX)

În sfârşit, traversarea podului (cu pasul) este interesantă în sine. Cei 2km de balustradă sunt aliniaţi de pescari „amatori" care prind plevuşcă (când prind ceva), şi se pot observa vaporaşe, ferries şi chiar vase maritime trecând pe sub pod, sau la gura Cornului, pe Bosfor. În tot acest timp, drept în faţă, avem panorama vechiului Istanbul, iar în spate măreţul turn al Galatei. Peştii pescuiţi îşi găsesc grabnic sfârşit pe plitele nenumăratelor restaurante construite sub pod (în partea dinspre Eminonu). Ele înclocuiesc una din atracţiile anilor trecuţi: sandvişurile cu peşte prăjit direct în barcă, vândute de pescari. Concurenţa mare face ca un sandviş să fie relativ ieftin (am avut unul cu o bere „mare" (500ml) la doar 6YL), dar peştii au oase! La tarabele de pe mal, din faţa staţiilor de ferry, se pot cumpăra sandvişuri cu doar 2YL... Dar, iarăşi, o oră pe o terasă chiar deasupra apelor Cornului, cu soarele apunând în spatele Fanarului, face să se merite diferenţa de bani!