În zilele în care televiziunile sunt extrem de ocupate de arestarea lui Vîntu, sărind în apărarea lui (şi în acuze la adresa Marinarului care, desigur, a „ordonat” arestarea), un alt subiect a încercat (fără a reuşi, vă asigur!) să se impună: începutul anului şcolar. Cum nici Băsescu, nici Boc nu au participat la festivităţi, cum Udrea a fost la o „lansare de campanie locală”) iar huiduielile adresate doamnei Anastase au fost cam anemice, evenimentul a trecut pe planul doi. E drept, tocmai acum a ieşit sondajul IRES (Institutul Român de Evaluare şi Strategie). Nici el nu a atras prea mult atenţia, mai ales că sunt prea puţine degete aţintite spre Băsescu, Boc sau Funeriu – ci mai degrabă asupra sistemului şi (implicit) a tuturor celor 13 miniştri perindaţi în ultimii 20 de ani.

Şi ce zice sondajul? Că 61% din cei intervievaţi au o părere proastă şi foarte proastă despre învăţământul romînesc; 55% cred că învăţământul românesc este mai slab decît cel din restul ţărilor UE (drept care 63% din părinţii români şi-ar trimite copiii la studii în străinătate); 70% consideră că învăţământul românesc nu-i pregăteşte pe elevi pentru viaţă, existând o ruptură între actul educaţional şi cerinţele de pe piaţa muncii; asta şi pentru că absolvenţii de facultate sunt slab pregătiţi (71%), fiind astfel convinşi că diplomele nu mai au nicio valoare (77%); în concluzie, 86% susţine că şcoala era mai bună în urmă cu câteva decenii, iar actualii elevi ar fi mult mai slab pregătiţi.

E drept, tocmai 95% din părinţii de azi şi-ar dori reînfiinţarea scolilor profesionale sau de meserii. Dar, despre această din urmă cerere, Ştefan Vlaston, preşedinte al Asociaţiei profesionale EduCer, spune că „este totuşi ciudat cum atât de mulţi îşi doresc reînfiinţarea şcolilor profesionale sau de meserii", în condiţiile în care locurile rămân neocupate la astfel de şcoli. Expertul crede că „părinţii îşi doresc asta, dar probabil nu pentru propriii copii. În continuare, românii vor să-i vadă pe copiii lor „boieri", cu studii superioare, şefi de birouri, în niciun caz instalatori”. Nu seamănă cu îndemnul «trebuie să facem...» în care cel mai adesea nu ne includem, ci îl adresăm celorlalţi?

Sondajul a încercat să afle şi cine e de vină pentru această situaţie: 51% din persoanele intervievate au ajuns la concluzia că profesorii ar fi slab pregătiţi, iar 43% din ei îi acuză pe profesori că nu-şi fac datoria la ore, ci propun meditatii: unu din doi elevi completează orele de şcoală cu meditaţiile. („Este vorba despre o «coplată» ascunsă în educaţie, un efort financiar suplimentar pentru familie”, explică sociologul Vasile Dâncu, directorul IRES). Drept care părinţii recunosc că vina o poată salariul prost al cadrelor didactice (80%).

Dar pentru că tot am amintit de arestarea lui Sorin Ovidiu Vîntu şi «circul mediatic» iscat, să ne aplecăm puţin asupra altui sistem „bugetar”: Justiţia. Am putea înţelege că mai nimeni nu prea mai are încredere în el. Unii cred că Vîntu e nevinovat – dar Justiţia, la comanda lui Băsescu îl persecută. Altă parte, dimpotrivă, îl crede vinovat pentru FMI şi alte matrapazlîcuri, deci Băsescu „bine îi face”, pedepsindu-l. Cum observaţi, nimeni nu dă nicio ceapă degerată pe „independenţa Justiţiei”, toţi o cred acţionînd din poruncă politică (pentru a bloca un dosar sau, dimpotrivă, pentru a-l deschide). Nimeni nu crede în imparţialitatea judecătorilor, în competenţa procurorilor, în actul de justiţie...

Şi vorbim, totuşi, despre magistraţi. Despre o categorie de lucrători extrem de bine plătită, scutită de tăieri şi reduceri, exceptată de la legile ce încearcă să corecteze salariile şi pensiile „neruşinate”. Şi, în ciuda acestui lucru, vedem că magistraţii sunt corupţi, şpăgari, incompetenţi, iresponsabili. Cu sute de mii de NUP-uri, cu mii de dosare respinse la CEDO şi milioane de daune pe care le plăteşte statul român – absolut niciunul dintre ei nu a fost vreodată pedepsit. Niciunul nu a plătit din buzunar daunele produse, niciunul nu a fost demis pentru incompetenţă!

Şi, atunci, de ce aş crede că soluţia redresării Învăţămîntului constă în mărirea salariilor cadrelor didactice? Dacă se vor mări nu cu 50%, precum au votat politicienii, ci cu 200%, 500% - rămîn aceiaşi profesori. Aşa cum îi cred părinţii intervievaţi: slab pregătiţi (51%). Ei sunt absolvenţi de facultate slab pregătiţi (71%), posesorii unor diplome care nu înseamnă nimic (77%). Un salariu mai mare nu îi va face să devină peste noapte bine pregătiţi. Ei da, poate, pentru o scurtă perioadă, îi va face (puţin) mai intersaţi – pînă cînd vor vedea că nevoile şi dorinţele sunt întotdeauna mai mari decît salariul primit (chiar majorat), moment în care vor vrea un salariu şi mai mare. Între timp, atitudinea „pozitivă”, interesul forţat, se va fi diluat, sub presiunea lipsei de pregătire şi de talent pedagogic. În continuare, cel mai important lucru va rămîne aranjarea la o şcoală cît mai bună şi cît mai „la oraş”, eventual o navetă cît mai scurtă, cît mai puţin timp „pierdut” cu elevii (că omul mai are şi alte treburi de făcut) şi aranjamentele care să îi asigure cît mai multe sporuri şi aprecieri. Să dovedească „creativitate” şi pentru altceva, după tot acest efort?

Un lucru e clar: mentalitatea nu se poate schimba cu bani!

PS. În urmă cu două zile, la deschiderea anului şcolar, ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, a vorbit despre nevoia de recredibilizare a şcolii româneşti şi le-a cerut profesorilor ca pe timp de criză, cât fondurile vor fi limitate, să dea dovadă de creativitate. În ciuda solicitărilor „Adevărul", Ministerul Educaţiei nu a reacţionat la sondajul IRES.