Oraşele subterane

Alte destinaţii, pornind din Goreme, sunt cele situate spre sud şi sud-vest:vestitele „oraşe subterane" şi Valea Ilharei. Oraşele subterane se pot vizita şi pe cont propriu, dar un tur rezervat prezintă o bună valoare: nu sunt scumpe, se văd multe lucruri în câteva ore, un ghid explică (în engleză) locurile vizitate, şi cuprinde şi o excursie spre Valea Ilhara şi Yaprakhisar, locuri care ar trebui vizitate separat în altă zi, cu multă cheltuială şi consum de timp. Şi care nu pot lipsi din itinerariul unui turist!

Oraşele subterane sunt mai ales trei (se vizitează însă doar unul sau două din ele): Kaymakli, Mazikoy (10km E de Kaymakli) şi Derinkuyu (10km S de Kaymakli). Se crede că săparea lor a început încă de pe timpul hitiţilor, acum mai bine de 4000 ani. Xenophon aminteşte de ele în Anabasis. Între timp s-a ajuns la adâncimi nemaivăzute: Derinkuyu are 8 niveluri subterane! Se crede că a adăpostit la un moment dat chiar şi 10 mii de oameni! Se crede (nu s-a descoperit deocamdată) că exista o legătură subterană între Kaymakli şi Derinkuyu (amintesc: 10 km!) Acum se vizitează doar o mică parte din complex, zona iluminată şi bine marcată. Cine o ia la întâmplare are toate şansele să se rătăcească... Se pot vedea mulţime de camere de dormit, cu ferestre între ele (se pare că locuitorii nu prea cunoşteau importanţa vieţii private...), dar şi săli de mese, bucătării, biserici, grajduri chiar, teascuri de vin şi depozite de amfore. Culoarele strâmte puteau fi uşor apărate, mai ales că „uşi" rotunde din piatră dură se puteau rostogoli din nişele lor în perete pentru a închide intrarea. Oamenii puteau sta în subterană până la opt luni, au calculat arheologii germani. Puţurile de aerisire lucrează excelent şi astăzi - nu e nevoie de ventilatoare. Populaţia se ocupa cu agricultura în luncile din apropierea intrării. Când pericolul a trecut, în jurul lor au apărut sate. Sunt locuri care nu ar trebui neglijate de nimeni care vizitează Turcia şi Cappadocia.

Valea Ilhara este cumva în afara Cappadociei, deşi seamănă mult în caracter. Este o vale-canyon impresionantă, cu pereţi de până la 300 m, în care s-au refugiat călugări în perioada bizantină (pe atunci se numea Peristrema). Aşa că îşi are porţia ei de „mânăstiri" şi „biserici" săpate în stâncă, unele din ele pictate. Cele mai interesante sunt Yilanli, Sumbulu, Kokar, Egritaş... cu totul vreo 20, din care vreo 14 demne de a fi vizitate. Pentru cine vrea să le viziteze temeinic, e nevoie să îşi acorde o zi întreagă. Valea are 16 km, din care cea mai intereantă porţiune este între Belisirma şi Ilhara Koyu. Cazare se poate găsi la Belisirma, unde sunt şi restaurante. În caz că se doarme la Belisirma, sugerez să se viziteze într-o după-amiază partea nordică, inclusiv impresionanta „mânăstire" de la Yaprakhisar, iar a doua zi partea sudică, unde sunt majoritatea bisericilor. Mai dau un sfat - valabil pentru toate locurile vizitate în Cappadocia: aveţi permanent la voi o lanternă - şi mult film/memorie liberă pe card!

Yaprakhisar este un sătuleţ aşezat chiar la marginea Văii Ilhara - care în acest loc nu mai este atât de impresionantă ca în partea ei sud-vestică. Satul poate fi făcut bază în vizitarea zonei, deşi e de preferat Belisirma. Altfel, ar putea trece complet neobservat - dacă nu ar fi la poalele unei stânci uriaşe transformată în timp în „mânăstire" troglodită. Este un fel de „oraş" care nu coboară sub pământ, ci urcă spre culme. Drumul pe trepte şi poteci abrupte este relativ anevoios, dar este cât se poate de interesant. Chiliile săpate în stâncă, sala de mese, bisrica (din păcate, frescele nu s-au păstrat), columbarele, toate formează un complex care nu ar trebui ratat. În special, panorama deschisă de pe „balcoanele" din faţa unor chilii şi prin „ferestrele" care permiteau să intre lumina zile este absolut incredibilă.

Kayseri

Cumva aparţinând Cappadociei, chiar la marginea estică, este acest oraş, fosta Caesarea, cu o populaţie de jumătate de milion. Este dominat de conul vulcanului (nestins de tot) Erciyes Dagi (Mt. Aergius, 3916m), care poate fi văzut de oriunde lucind imaculat sub cerul albastru. Este unul din punctele de intrare în Cappadocia şi l-am preferat orăşelului sudic al zonei, Nigde. Deşi am ajuns în Kayseri pe la 10 seara şi a trebuit să mă mulţumesc cu primul hotel întâlnit în cale, unul din cele mai scumpe în care am dormit în Turcia (era totuşi considerat printre cele ieftine...)

Dar a fost chiar în centru, aşa că, înainte de a pleca spre Goreme, am avut o dimineaţă (până a trebuit să predau camera) timp să îi vizitez mai toate locurile intersante. Acestea sunt: Ic Kale (Hisar) - Citadela (în interiorul căreia azi este Bazarul - continuat şi în jurul Citadelei mai ales spre vest şi sud), Medresele (Seminarele) Hunan, Sahibie şi mai ales cea numită Dublă (Cifte), construite pe timpul selgiucizilor. Cifte Medrese are cea mai veche sală de operaţie cu locuri pentru studenţi, din lume! Moscheile Kurşunlu Cami (otomană, cu acoperişul din plumb) şi mai ales Ulu Cami (cea Mare), începută pe la 1100 şi terminată de seljuks pe la 1200, precum şi numeroase Turbesi (Morminte-sarcofag) ale sultanilor şi vizirilor seljuk, alături de Muzeul, în care se poate vedea şi artă creştină, nu trebuiesc nici ele ocolite. Părintele Bisericii Sf. Vasile cel Mare a fost episcop al Caesareii.