Al doilea stop pe pământul Asiei în timpul primei călătorii misionare a lui Pavel a fost Perge. Apostolii făcuseră un popas pe insula Creta, vizitând cetăţile Salamis şi Paphos, dar din Paphos au luat o corabie direct către Perge. Bibliştii presupun că proconsulul din Creta, Sergius Paulus, avea rubedenii în Antiochia Pisidiei şi acest fapt l-a pornit pe Pavel în acea direcţie. Mai presupun că întâmplarea a făcut ca în acel moment să plece o corabie către portul Pergei, şi nu către Attalia, marele port al timpului, aflat nu departe de Perge, pe coastă. De asemenea, drumul spre Pisidia pornea mai curând de la Perge, pe Via Sebaste, un drum roman care unea Pergamum de Side, traversând toată Asia Mică.

Nu se ştie cât a stat Pavel în Perge. Cei care caută să atribuie apostolului multe activităţi misionare, presupun că a stat „măcar câteva zile" (scrierea apocrifică „Faptele lui Barnabas" pomeneşte de două luni) - din moment ce a avut timp să se certe cu Ioan Marc. Se mai presupune că unul din motivele pentru care Pavel a pornit spre înălţimile Pisidiei a fost că a avut un atac de malarie, trăind în cetatea din câmpia aluvionară a Kestrosului.

Totuşi, nu există nici o dovadă că în Perge s-ar fi înfiinţat vreo biserică creştină. De fapt, cele două biserici din Perge sunt mult mai târzii, din epoca bizantină. În plus, spre deosebire de celelalte cazuri, Pavel la întoarcere nu mai trece deloc prin Perge, ci se duce direct la Attalia, de unde se suie pe o corabie. Dacă ar fi predicat în cetate, cu rezultate pozitive sau nu, ar fi trecut din nou pe drumul de întoarcere. Totuşi, nu sunt puţine neconcordanţele între cele afirmate de Lukas în Fapte şi cele amintite de Pavel în scrisori...

În acel timp Perge avea două porturi - nici unul în oraş. De fapt, Perge, atunci, ca şi acum, era departe de malul mării ( atunci la 12 km), la poalele munţilor Taurus în câmpia Paflagoniei, în lunca râului Kestrus (azi Aksu). Râul, lipsit de deltă, era navigabil până aproape de cetate, astfel că cheiul era la o distanţă de 4 km de poarta vestică. Un al doilea port era la Meghydus, la 10 km (lângă Lara) pe drumul spre Attalia.

Oricum, drumul spre nord, spre Pisidia, pornea de la aceste două porturi; intrarea în cetatea Pergei ar fi fost un ocol nejustificat. Dacă totusi Pavel a vizitat cetatea, puţine din construcţiile ce acum sunt ruine ar fi fost văzute de el. În primul rând ar fi zărit Palestra lui Cornutus, construită chiar lângă poartă, dedicată lui Claudius. Centrul cetăţii fusese deja mutat jos, în câmpie şi, cele două turnuri a căror urme reprezintă efigia Pergei, existau (poate cu stricăciuni în urma marelui cutremur din 17 AD). Poate că poarta sudică începuse deja să fie construită de romani. Sus pe Acropolă, o suprafaţă plată pe vârful dealului nu prea înalt (60m), exista Templul Artemisei, unul din cele mai vestite din zonă (amintit de Strabo), iar la poalele lui, vechiul teatru elenistic. Probabil lunga stradă mărginită cu o colonadă dublă exista deja, iar pe mijlocul ei e posibil să fi existat canalul care ducea apă de la fântâna de pe acropolă în noua Agoră, din spatele porţii cu cele două turnuri. Acolo exista o a doua fântână, mărită pe timpul lui Hadrian (şi, deci, inexistentă pe timpul lui Pavel). Statuile ce o împodobeau, ca şi a donatoarei, Plancia Magna şi a Împăraţilor (Hadrian şi Faustina) se găsesc în Muzeul din Antalya.

Tot în Muzeu se află fragmente din friza lui Neptun, ce împodobea noul teatru roman, aflat în afara zidurilor la sud de cetate, deasupra marelui stadion elenistic (aflat în stare bună). În acest moment se fac lucrări de restaurare a teatrului. În partea dreaptă a Porţii (deci, pe stânga când intri) se află ruinele unor imense băi romane cu hipocaust (canale cu aburi, sub pardoseli), de asemenea ulterioare perioadei când Pavel a bătut aceşti coclauri. Urmele celor două biserici sunt bizantine. De fapt, bizantinii au neglijat cetatea, râul Kestros începuse să se colmateze şi prin sec. 7 cetatea a fost definitiv părăsită.

Perge nu este o destinaţie în sine, deşi la intersecţia la şosea se găsesc câteva pensiuni şi restaurante. Situl se poate vizita în relativ scurt timp (cca 2-3 ore), dar e păcat să fie ocolit. Se poate vizita înscriindu-te într-un tur organizat de una din sutele de agenţii din Antalya sau Side, sau chiar Atalya. Se recomnandă cuplarea vizitei la Perge cu o vizită la Aspendos, mai spre Side, şi Selge, cetatea din munţi. Dacă se pleacă din Alanya, turul cuprinde şi o vizită la Side. Din păcate, situl cu ruinele cetăţii Termessos nu este cuprins în excursie.

Aspendos

Cetatea era situată chiar pe marginea câmpiei Paflagoniei, la poalele munţilor. Este, deci, cea mai îndepărtată de Antalya şi cea mai apropiată de Side. A fost o cetate prosperă, chiar înfloritoare pe timpul romanilor (în sec. 2 AD), deşi nu avea ieşire la mare. Se afla însă pe Via Sebaste, la o distanţă potrivită de popas între Perge (sau Attalya) şi Side (o zi de mers pe jos). Ceea ce îi dăduse importanţă fusese faptul că era cetatea de graniţă a regatului Pergamului, locul unde se percepeau taxe de la călătorii/negustorii care intrau în regat.

Principala atracţie este teatrul roman, extrem de bine păstrat. De fapt, intact (deşi s-au făcut deseori lucrări de reparaţie, chiar şi pe timpul selgiucizilor). A fost construit pe baza proiectului arhitectului Zenon la 162 AD şi are o capacitate de 12 mii de spectatori. Aici au loc în fiecare an spectacole de sunet şi lumină, „life" - mai ales Festivalul Internaţional de Teatru şi Balet, care ţine o lună (15 iunie - 15 Iulie). Repertoriul şi numele prestigioase atrag un număr mare de spectatori, nu rareori toate cele 12 mii de locuri fiind vândute cu mult timp în avans. Cei mai mulţi spectaori sunt turişti din Antalya şi Side, aduşi de agenţii turistici. Am avut şi eu ocazia să urmăresc un spectacol cu Lucia di Lamermoor de Donizetti, costul biletului fiind de 36YL (cu transport cu tot). Din păcate, camera digitală era la încărcat, aşa că nu am nici o poză de la Aspendos.

În afară de teatru, sunt puţine lucruri demne de văzut; doar ruinele unui apeduct roman cu două nivele. Oricum, cei duşi la spectacol nu au răgazul necesar să viziteze situl.