Cetatea „Dragostei de frate" a fost construită de regele Pergemului Attalus II pentru fratele lui, Eumenes. Dar cetatea a fost iarăşi şi iarăşi „întemeiată", fiind situată pe o linie de falie şi fiind distrusă, periodic, de cutremure. Locuitorii preferau, de aceea, să locuiască în case simple, din lemn, în afara cetăţii.

De ce locuiau totuşi, aici? Mai ales pentru vii. Dealurile, cu orientare spre sud-vest, erau cît se poate de roditoare, iar vinul din regiune era vestit (şi vândut) până la Roma. Nu e de mirare că principalul zeu local era Bachus, alături de Athena, zeiţa culturii de măslini. Împăraţii romani apreciau producţia micului orăşel, astfel că au scos tot timpul bani din pungă pentru a-l reconstrui. Mai întâi, Tiberius, după marele cutremur din 17 AD (când, l-a numit Neo-Caesarea, apoi Vespasian, care i-a zis Flavia (după numele soţiei), apoi Diocletianus... Pentru că a rezistat creştinismului până târziu, a fost numit „mica Athena". Acum poartă numele de Alaşehir.

A fost construit pe valea râului Cogamus, afluent din stinga a râului Hermus, pe drumul comercial care lega Smyrna prin Sardis de Laodykeia şi, mai departe, de Attaleia şi Cilicia. „Drumul Susei", cum era numit de perşani, Via Sebaste, cum i-au zis romanii... Azi, oraşul seamănă foarte mult cu Akhisar (Thyathira): un oraş agro-comercial, cu grid de străzi pe coasta dealurilor deasupra văii largi, cu un parc central. Singura ruină demnă de vizitat este cea a bisericii bizantine din sec. 5-6, cu adevărat impresionantă, deşi nu se păstrează decât câteva coloane.

***

Iarăşi, nu se ştie dacă Pavel a trecut pe aici. Poate vreun ucenic de-al lui să fi dus învăţătura creştină (paulină) în orăşelul care respecta atât de mult zeii păgâni. Scrisoarea lui Iisus către „îngerul bisericii din Philadelphia" zice:

„Iată ce zice Celce este Sfânt, Cel adevărat, Celce ţine cheia lui David, Celce deschide şi nimeni nu va închide, Celce închide şi nimeni nu va deschide:

„Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus o uşă deschisă pe care nimeni nu o poate închide, căci ai puţină putere şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu. Iată că îţi dau din ceice sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale şi să ştie că te-am iubit.

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi eu de ceasul încercării, care o să vină peste lumea întreagă ca să încerce pe locuitorii pământului. Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu îţi ia cununa. Pe celce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer dela Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou."

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul."

Din nou, referinţa la cei ce se dau iudei, fără a fi. Aceste cuvinte ne face să înţelegem că cei din Philadelphia, care păstrează „Numele", deşi puţini şi slabi, sunt adevăraţii iudei - deşi creştini. Proorocia nu s-a împlinit. Iudeii creştini s-au trecut, aşa cum s-au trecut şi cei paulini. Acum oraşul este cât se poate de musulman.