„Ar trebui să decidem ce facem cu reforma sistemului de... Ştim cu toţii că aşa nu se mai poate. E ineficient, învechit, costă mult... E clar, trebuie schimbat! Totuşi, cei din sistem sunt refractari la schimbări. S-au adaptat sistemului, au mecanisme, experienţă, chiar uzură, se descurcă... Acum ce facem îl schimbă? Să trebuiască să se schimbe şi ei? Să caute noi mecanisme prin care să se descurce la fel de bine? Dacă între timp îşi mai pierd din relaţii? Dacă asta va aduce demisii, concursuri, alţi şefi, alte pile? Nu, cred că ar trebui să mai judecăm, să nu ne grăbim! Da, dar e un sistem etatist. Ineficient. Se cheltuie mulţi bani, nejustificat adesea. Serviciile costă deseori dublu decît în sistemul privat. Trebuie făcut ceva! Totuşi, angajaţii din sistem se împotrivesc. Mai rău, au de partea lor sindicatele. Sau, măcar liderii de sindicate. Ei ştiu cum să profite de această situaţie... Să fim puţin cinici: e vorba de zeci de mii de voturi! Nu, poate nu e cazul să ne grăbim. Şi atunci? Ştiţi cum se vorbeşte despre licitaţii trucate, despre contracte cu clientela politică, despre satul fără cîini de unde fură toţi... O reformă ar schimba toate astea. Trebuie făcută! Staţi puţin, dar aici este şi un lucru bun. Cei ce profită sunt ai noştri! E clientela noastră. Cine, săracii, ne ajută pe timpul campaniilor? Cine contribuie la averea partidului? Dacă am schimba ceva, i-am pierde. S-ar duce la oponenţii noştri. În primul rînd membrii noştri de partid s-ar împotrivi, pe faţă sau tacit... Am pierde alegerile... Vreţi asta? Nu, cred că nu e cazul să facem vreo reformă acum. Poate după alegeri... Da, dar sistemul nostru a rămas ultimul din Europa! Suntem de rîsul curcilor. ba a început şi FMI să ne tragă de mînecă. Trebuie să declanşăm reforma, nu mai e în mîna noastră! Ba, să avem pardon! Suntem suverani, din cîte ştiu eu. Ce vine tot neica nimeni să îmi dicteze ce să fac la mine în ţară? Ce dacă suntem în coada Europei? – suntem totuşi în Europa! Putea fi şi mai rău... Putea? Crezi că e posibil? Om fi noi inventivi, incompetenţi ţi puturoşi, dar nu văd ce ar putea fi mai rău... Nu, e clar, e nevoie de reformă! Ştiţi cum se spune: nu schimba ceva ce merge. Încă mai merge. Sunt atîtea domenii unde ar trebui schimbat cîte ceva. Aici ai dreptate, totuşi, nu putem schimba tot sistemul. Şi cel politic, şi cel economic, şi cel juridic... Nu poţi afuma tot stupul, că te înţepi! O luăm pe rînd: începem cu ăsta şi pe urmă... mai vedem. Şi totuşi, încrederea în noi a cam trecut... Am tot promis reforme şi nu le-am făcut. Or să spună: iar o reformă? Şi ce-i cu asta? Acum ce mai vreţi să schimbaţi? Nu o ducem suficient de rău? Nu, nu, eu nu sunt de acord! Dar e criză! Fără reforme, dăm de dracu. În competiţie cu ceilalţi, nu avem nicio şansă. E nevoie de reformă cît timp se mai poate face. Criză, criză... Şi ce dacă? O să ajungem ca Grecia? Şi ce dacă? Nu vezi cum li se sare în ajutor? Ca să nu se destabilizeze UE, ne vor ierta datoriile, ne vor ajuta... Noi de ce nu le-am trage-o capitaliştilor din Vest? Sunt destul de bogaţi, Nu, sunt contra! Mai toţi ne consideră nişte curve pe care nu se poate pune bază. Trebuie să aratăm că putem fi şi noi oameni de încredere. Suntem totuşi o ţară mare, cu o populaţie numeroasă. Piaţă de desfacere, forţă de muncă numeroasă şi calificată, energie ieftină... Cu încrederea, vor veni şi investiţiile. Trebuie făcută! Mă laşi? Nu dau doi bani pe încrederea lor. Ei judecă altfel ca şi noi: le iese ceva, bine. Nu?... Dar lipsa de infrastructură, ai pus-o la socoteală? Dar lipsa de capital? Şi apoi, de ce nu am promova milionarii români? Ei sunt mai proşti? Cît mai avem forţă de muncă de înaltă calificare? Nu vezi că ăia pleacă, ne rămîn ciurucurile? Şi energie ieftină? Ca mîine are loc o reformă în Justiţie şi... Asta vrei? Mda, parcă... Totuşi, în acest domeniu se poate face! Avem specialişti, vor găsi soluţii... Dar ce, Opoziţia nu are specialişti? Nu o vor face praf pe la tocşouri? Nu vor scrie toate ziarele duşmane despre „tîmpenia” noastră, despre reforma de dragul reformei? Nu îi va creşte Opoziţiei ratingul? De ce nu lăsăm Opoziţia să o facă? Să îşi rupă ea gîtul! Dar ea nu o va face în veci. Că-s deştepţi, de aia nu o vor face. Noi de ce ne-am băga gîtul, eh? Lasă că nu mai e mult şi vin alegerile. Să le trecem cu bine şi mai vedem noi... Dar dacă le pierdem? Vine Opoziţia şi îşi numeşte ea clienţii, relaţiile. Va profita ea de sistemul actual! Dacă nu schimbăm acum ceva, pierdem avantajele. Mai bine o facem cît timp mai putem! Lasă, lumea va începe curînd să îi înjure. Şi cine vine înapoi, eh? Ia ghici! Că vom spune: e nevoie de reformă! Numai noi o putem face! Avem argumente suficiente pentru a susţine acest lucru. Iar dacă cei de la Putere vor iniţia vreo reformă... Păi, nu ai spus tu că ea nu va face reforma în o mie de ani? De ce ar iniţia? Nici măcar nu ne putem împotrivi reformei, amintind de suferinţele nejustificate la care e supus poporul... Mda. Încurcată situaţie. Pe de o parte, trebuie să facem această reformă blestemată. Pe de alta, e mai bine să ne vedem de treabă. Mai ceva ca Edip şi Orfeu... ăăăă, da, Hamlet. E greu, tată! Aşa nu-i bine, aşa nici atîta. E greu la Putere!”

- Alo, alo, puţină atenţie vă rog. Am o propunere. Ştiţi că toată lumea aşteaptă o lege care să reformeze... Nu, nu întreaga societate, hăhăhă, asta e greu de făcut... Da, imposibil, mulţumesc. Dar în acest domeniu, se poate. Aşa că propunerea mea este următoarea: să se înfiinţeze o comisie care, împreună cu Ministerul, să pregătească un proiect de lege. Staţi puţin, nu am terminat! Proiectul îl trimitem pentru discuţii în Parlament. Aşa e democratic, nu? Cum, atunci nu mai iese legea nici la Sfîntu Aşteaptă? Păi, ăsta-i şpilul! Hă hă hă. Dar vina nu mai este a noastră...