Când am hotărât să las loc de câteva zile de litoral în cele 31 de zile de vacanţă în Turcia, a fost destul de greu să mă decid unde le voi petrece. Am renunţat rapid la staţiunile de pe malul Mării Negre. Era începutul lui iunie şi Marea Neagră era încă rece. În plus, era departe afară din traseu. O următoare opţiune era o staţiune-oraş la Mediterana. Litoralul mediteranean prezintă trei „cocoaşe" mărginite de golfuri. În partea de vest, fosta Carie, principalele staţiuni sunt Bodrum (fostul Halikarnasus) şi Marmaris. Ele sunt staţiuni vestite, bogate, preferate de cei ce merg să petreacă vacanţe pe iahturi, fără a avea plaje deosebit de atragătoare, şi cu viaţă de noapte cât se poate de cosmopolită. A doua zonă este în sudul munţilor Baba Dagi, cu principalele staţiuni Fethiye, Kalkan, Kaş, Myra - în fosta regiune antică Lygia. Dincolo de adâncul golf al Antalyiei, în sudul munţilor Taurus, Anamur şi Silifke. Desigur, erau localităţile din Golful Antalya: Phaselis, Antalya, Side, Atalya. O ultimă opţiune erau staţiunile de la Marea Egee. Pornind de sus, din Nord, ele erau Ayvalik, Aliaca, Foca, Ceşme, Kusadasi şi Altînkum (Dydima), plus câteva locale, de mic interes (deocamdată).

Am ales, cu mare greutate, trei din ele. Prima, aproape inevitabil (tot mi se termina acolo traseul de documentare) a fost Antalya. Ştiam că din ţară se fac curse-charter în această staţiune. Abia ajuns acolo am văzut că Antalya este un oraş mare, peste 1.5 milioane locuitori, şi că „staţiunile" sunt în afara oraşului, ori Phaselis spre apus, ori Side spre răsărit. Am făcut o dimineaţă plajă pe plaja de apus a oraşului, dar am petrecut două zile la Side. Dacă ar fi să aleg acum un sejur estival în Turcia, aş opta pentru Side.

A doua destinaţie a fost Fethiye. Este centrul lumii Lyciene, cu nenumărate posibilităţi de trasee arheologice în jur, o plajă locală bună (amestec de nisip şi pietricele - nisipul fiind prioritar), un oraş interesant, o staţiune limitrofă de renume internaţional (ca de obicei, nu luaţi sacul la pomul lăudat...) Este un loc unde se poate petrece o săptămână cât se poate de variat şi interesant. Păcatul mare este că e departe. Este un aeroport nu prea departe, dar primeşte numai curse locale (turceşti, adică) relativ scumpe şi doar în timpul sezonului de vară.

A treia staţiune aleasă a fost una mai puţin cunoscută (abia acum au început europenii să audă de ea...), Dalyan. Am petrecut acolo şase zile şi nu regret nici o clipă decizia. Nu mă miră deloc că numeroşi europeni, mai ales olandezi, şi-au făcut din ea staţiunea preferată, venind cu toată familia an de an. Mulţi şi-au cumpărat proprietăţi în zonă.

Altă plajă pe care am petrecut câteva zile a fost Pamucak, lângă Selcuk. Am prezentat-o când am vorbit de orăşel.